Studii Apocalipsa vol. II – cap. 13: Identificarea calaretului de pe calul alb (Pastor Dragomir Stancu)

stancudragomir

13. IDENTIFICAREA CĂLĂREŢULUI DE PE CALUL ALB

Apoc. 6 : 1 – 2

1. Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat, şi am auzit una din cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: <<Vino şi vezi!>>

2. M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

Începând cu acest studiu am ajuns la cele şapte sigilii. De acum Mielul urmează să rupă sigiliile unul după altul şi să descopere taina istoriei. Toată creaţiunea este interesată să ştie încotro se îndreaptă. Ori tocmai lucrul acesta ni-l dezvăluie Apocalipsa în imaginile ei geniale.

În acest studiu intitulat Identificarea călăreţului de pe calul alb, ne vom ocupa de două lucruri: de opiniile pe care noi le respingem şi de explicaţia pe care noi o acceptăm.

Să luăm mai întâi

I. OPINIILE PE CARE NOI LE RESPINGEM

Sulul era legat cu şapte aţe, care aveau la capete şapte sigilii /1/. Când a rupt Mielul primul sigiliu, Ioan Teologul s-a aşteptat ca Mântuitorul să citească ceva din sul. Dar ce surpriză! A auzit pe unul din cei patru heruvimi spunând cu o voce de tunet: “Vino!” Şi iată că a apărut înaintea lui ca într-un film, un călăreţ pe un cal alb.

În cele mai bune manuscrise ale Apocalipsei lipsesc cuvintele “şi vezi”, ci scrie numai “vino”. Această invitaţie n-a fost făcută vizionarului ca el să vină şi să vadă, ci călăreţilor ca să iasă pe scena lumii unul după altul (v.1,3,5,7). Cele patru creaturi vii care înconjoară tronul, aveau însărcinarea să cheme pe cei patru călăreţi ca să înainteze pe scenă şi să joace cosmica şi divina dramă de la actul final /2/. Vizionarul a scris: “Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit-o pe una dintre cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: <<Vino!>> (2). M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască”.

Cine este acest călăreţ? Cei mai mulţi au identificat pe călăreţul de pe calul alb, din textul nostru cu călăreţul din 19:11-13 care, de asemenea şedea pe un cal alb şi care nu era altul decât Cristos. Ioan Teologul a scris: “Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel care stătea pe el se numea <<Cel credincios>> şi <<Cel adevărat>> şi El judecă şi Se luptă cu dreptate (12). Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe coroane împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur (13). Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: <<Cuvântul lui Dumnezeu>>” (Apoc.19:11-13).

Unii neagă faptul că acest călăreţ din textul citit este unul şi acelaşi cu cel din 19:11, aducând următoarele opt obiecţiuni:

1) Că este imposibil ca Mielul care a rupt sigiliile, să fie El în acelaşi timp şi obiectul primei sigilii /3/.

2) Că numai asemănarea cailor la culoare este insuficientă /4/.

3) Că cununile călăreţilor diferă. Cununa călăreţului din pasajul citit se numeşte stephanos, care înseamnă “cunună de biruitor”. Iar cununa călăreţului din 19:11 se numeşte diadema, care înseamnă “coroană regală” /5/.

4) Că armele călăreţilor diferă. Arma călăreţului din text era un arc; iar arma celui din 19:11,15 era sabia gurii.

5) Că acest călăreţ este asociat în context cu călăreţii războiului, ai foametei şi ai ciumei /6/.

6) Că faptul de a Se războii cu vrăjmaşii şi de a-i răpune este un paradox pentru Miel /7/.

7) Că acest călăreţ cu arc reprezintă o forţă destructivă de război.

8) Şi că acest călăreţ este urmat de măcel, foamete şi moarte.

Comentatorii care au tăgăduit identificarea călăreţului de pe calul alb cu Domnul Isus, au făcut tot felul de speculaţii. Unii, dintre cei care susţin interpretarea istorică a Apocalipsei, au zis că acest călăreţ îl reprezintă pe anticrist sau fiara din capitolul 13, care va reuşi să ducă pe mulţi în eroare cu imitaţia purităţii /8/.Alţii, au spus că acest călăreţ reprezintă un dictator mondial după răpirea Bisericii /9/. Şi alţii, dintre cei care susţin interpretarea preteristă că Apocalipsa a fost adresată numai Bisericii de la sfârşitul secolului întâi, au afirmat că acest călăreţ l-a reprezentat pe împăratul part Vologäses, care a câştigat o mare biruinţă asupra romanilor în anul 62 după Cristos, cu arcaşii lui renumiţi /10/. Tot aceştia au zis că al doilea sigiliu a reprezentat oastea romană întărită; că al treilea sigiliu a reprezentat foametea din anul 62; că al patrulea sigiliu a reprezentat ciuma datorită războaielor; şi că al cincilea sigiliu a reprezentat persecuţia de pe timpul lui Nero şi Domiţian etc /11/.

Şi în al doilea rănd, ne vom ocupa de

II. EXPLICAŢIA PE CARE NOI O ACCEPTĂM

Cei care îl identifică pe călăreţul alb din textul citit cu Domnul Isus aduc următoarele unsprezece dovezi:

1) Prima dovadă este că acest călăreţ de pe calul alb se armonizează cu călăreţul din Apocalipsa 19:11, aşa după cum deja am văzut. Ioan Teologul a scris: “Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel care stîtea pe el se cheamă << Cel credincios >> şi <<Cel adevărat>> şi El judecă şi Se luptă cu dreptate (12). Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe cununi împărăteşti … “ (v.11-13). Cei mai mulţi exegeţi au identificat călăreţul de pe calul alb cu Cristos fiindcă există o mare asemănare între caii albi, cununile călăreţilor şi armele acestora.

Nici un argument, dintre acelea pe care le-au adus cei care tăgăduiesc identificarea călăreţului de pe calul alb cu Mântuitorul, nu sunt obiective. Dacă cununile şi armele călăreţilor s-au deosebit întrucâtva, aceasta nu înseamnă că ei n-au putut fi unul şi acelaşi. Şi dacă Mielul a rupt sigiliile, aceasta nu înseamnă că era imposibil ca El să nu fi fost unul şi acelaşi cu Cel care urma să ducă la îndeplinire conţinutul primului sigiliu. Dacă lucrul acesta este imposibil, atunci tot aşa putem spune că era imposibil şi că Mielul să fi pus mâna dreaptă pe Apostolul Ioan (1:17), deoarece tocmai în această mână ţinea cele şapte stele (1:16). Atunci era imposibil şi că Mielul care avea şapte coarne şi şapte ochi să ia sulul din mâna lui Dumnezeu (5:6,7). Şi tot atunci era imposibil şi steaua care a căzut din cer şi nu avea mâini să ţină cheia fântânii Adâncului (9:1). Simbolurile Apocalipsei ne surprind mereu. Unul dintre bătrâni a spus lui Ioan Teologul să se uite la Leu, şi când colo a văzut un Miel care stătea în picioare şi părea înjunghiat (5:5-6). Şi alt caz era, atunci când un înger a chemat pe vizionar să-i arate mireasa Mielului, dar în schimb i-a arătat o cetate, Noul Ierusalim (21:9-10).

Prin aceste imagini figurative, Cristos a revelat Apostolului Ioan adevărul Lui divin. Oare Mântuitorul n-a putut în acelaşi timp să-Şi ocrotească Biserica şi să-l consoleze pe Apostolul Ioan? Oare n-a putut El să rupă sigiliile? Este adevărat, dacă era un miel în sens literal, nu putea. Mireasa Lui, de asemenea, n-a putut fi o cetate în sens propriu; dar ea a putut fi în sens figurativ şi Biserică şi cetate. Tot astfel şi Mântuitorul, a putut să rupă în acest text şi sigiliile şi să ducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu pe care l-a stabilit în această carte a destinului lumii /12/. El, în capitolul 5, când a rupt sigiliile, a câştigat pe cruce cu preţul vieţii, prima biruinţă: posibilitatea răscumpărării noastre. În capitolul 6, când a pornit călare pe calul alb, a căştigat a doua biruinţă: triumful Evangheliei asupra lumii. Şi în capitolul 19, când a venit călare pe un alt cal alb şi a fost îmbrăcat cu o haină muiată în sânge ca să judece lumea, a câştigat a treia biruinţă care a fost finală; de aceea S-a învrednicit să poarte pe cap multe diademe.

N-avem voie să privim lucrurile superficial, şi cu atât mai puţin să le interpretăm în mod speculativ. Suntem obligaţi să permitem Apocalipsei ca ea mai întâi să-şi explice propriile ei simboluri şi apoi Bibliei întregi. Mulţi comentatori ca W. Milligan, W. Hendriksen şi alţii, l-au identificat pe călăreţul de pe calul alb din textul nostru cu Mântuitorul, după ce au făcuit cele mai riguroase şi obiective cercetări şi cu cea mai mare responsabilitate /13/.

2) A doua dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este armonia Lui cu Apocalipsa 14:14. Ioan Teologul a scris: “Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb, şi pe nor stătea Cineva, care semăna cu un Fiu al Omului: pe cap avea o coroană de aur …” Dacă argumentului anterior a trebuit să-i acordăm un spaţiu mai mare, la celelalte argumente vom căuta să fim mai restrânşi. În text am văzut că Mântuitorul a primit cununa de biruitor: stephanos. Iar în 14:14, noi vedem cum El purta tot cununa stephanos, de biruitor, şi nu cununa diadema, de împărat.

3) A treia dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este armonizarea Lui cu contextul. În prima secţiune paralelă dintre cele şapte, care cuprinde ca toate celelalte întreaga eră creştină de la prima la a doua venire a lui Cristos, am văzut că Fiul lui Dumnezeu Se afla în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur (1:13). Şi tot în prima secţiune care se include în primele trei capitole, ne-am mai informat că deoarece Biserica Îl mărturisea pe Cristos şi-I răspândea lumina, Imperiul Roman a persecutat-o; şi fiindcă a persecutat-o, Mântuitorul S-a aprins de mânie şi a rostit împotriva lui cuvinte de condamnare. Ioan Teologul a scris: “Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri” (1:16).

Tot astfel şi în a doua secţiune care se include în capitolele de la 4 la 7 şi pe care o studiem acum, am văzut că dacă Mielul a luat cartea destinului neamului omenesc din mâna lui Dumnezeu, i-a rupt sigiliile şi S-a urcat pe Tron; şi dacă toţi îngerii din cer I-au adus imnuri de glorie fiindcă Şi-a dat viaţa pentru noi ca preţ de răscumpărare şi ne-a luat destinul în mâinile Lui, aceasta înseamnă că El îl va realiza pentru toate generaţiile de oameni, în ciuda tuturor persecuţiilor, aşa după cum L-a văzut vizionarul când a scris: “şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (v.2).

4) A patra dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este culoarea albă. În Apocalipsa culoarea albă descrie întotdeauna lucrurile şi fiinţele cereşti: haine albe, nor alb, Tron alb, piatră albă, cal alb etc /14/.

5) A cincea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este o paralelă perfectă dintre patru versete, care întrebuinţează cuvântul “a birui” cu privire la D-l Isus. Apostolul Ioan L-a citat pe Mântuitorul spunând în Evanghelie: “… În lume veţi avea necazuri: dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (16: 33). Acelaşi apostol L-a citat pe Domnul Isus spunând şi în Apocalipsa: “… Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (3:21), “… Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit să deschidă cartea, şi cele şapte sigilii ale ei” (5:5), “… şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.” Toate aceste versete ne vorbesc cu cea mai mare siguranţă despre biruinţa Mielului.

6) A şasea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Domnul Isus este armonizarea cu scopul cărţii. Când am tratat studiul intitulat Data, destinatarul, scopul şi tema cărţii, (Vol.I,Stud.2) am văzut că marea temă a Apocalipsei este Biruinţa lui Cristos şi a Bisericii. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost prezentat mereu ca unul care a biruit, biruieşte şi va birui (1:13;2:26,27;3:21;5:5;6:16;11:15;12:11;14:1,14;17:14;19:11). Din toate aceste texte noi vom prezenta un singur exemplu: “Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui” (7:14). Astfel, călăreţul de pe calul alb din textul nostru, care Îl reprezintă pe Cristos este în concordanţă cu întreaga carte /15/.

7) A şaptea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este pentru că Apocalipsa abundă în simbolurile Vechiului Testament, aşa după cum am văzut când am tratat studiul intitulat Simbolurile literaturii apocaliptice (Vol.I,Stud.5). Arcul este o armă care se găseşte mereu în Vechiul Testament şi care a fost pus adeseori în slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a folosit de arcurile lui Cir în favoarea poporului evreu, când acest împărat al Persiei i-a înfrânt pe elamiţi şi babilonieni (Ier. 49:35;51:3,56; Is. 41:2; Habacuc 3:9 etc).

8) A opta dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Domnul Isus este paralela Lui din Psalmul 45. Se ştie că psalmul 45 este un psalm mesianic. Fiii lui Core au scris: “Războinic viteaz, încingeţi sabia, podoaba şi gloria (4), da, gloria ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! (5). Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului” (v. 3-5).

9) A noua dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu este armonizarea Lui cu cuvintele Mântuitorului când a zis în Evanghelia după Matei 10: 34Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia“. Aceasta înseamnă că Cristos şi sabia merg întotdeauna împreună /16/.

10) A zecea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este paralela Lui foarte apropiată cu caii din cartea Proorocului Zaharia. Unul dintre cele mai mari motive pentru care Cristos cel înviat a revelat conţinutul primelor patru sigilii pe fondul viziunii din cartea Proorocului Zaharia a fost fiindcă autorul Apocalipsei era obişnuit cu imaginile acestei cărţi, cât şi toţi credincioşii de atunci şi din toate timpurile. Proorocul Zaharia a avut două viziuni în legătură cu caii: una în 1: 8-10, în care patru călăreţi erau trimişi să controleze pământul şi să vadă dacă era pe el pacea; şi alta în 6: 1-8, în care caii erau înhămaţi la patru căruţe. În amândouă viziunile, caii erau albi, roşii, negrii şi galbeni.

În cartea Proorocului Zaharia, cei patru cai simbolizează patru vânturi puternice pe care le dezlănţuie Dumnezeu din cele patru puncte cardinale împătriva vrăjmaşilor poporului Său (Zah. 6: 5). În viziunea proorocului amintit, caii erau slujitorii lui Dumnezeu prin care Cel Preaînalt S-a răzbunat pe babilonieni şi pe egipteni.

Cristos cel înviat a prezentat Apostolului Ioan imaginile din viziunea Proorocului Zaharia într-o formă nouă şi cu totul deosebită. Vizionarul din Apocalipsa n-a văzut războinicii în căruţe, ci călare; şi el n-a văzut pe aceşti slujitori ai lui Dumnezeu controlând pământul, ci luptându-se cu prigonitorii Bisericii, şi biruindu-i. Mântuitorul n-a prezentat lui Ioan Teologul în viziune toate detaliile din imaginile proorocului amintit cu privire la cai, ci numai principiul şi semnificaţia simbolurilor. Astfel, caii şi călăreţii din viziunea Apostolului Ioan, reprezintă pe slujitorii lui Dumnezeu. Chiar şi caii: roşu, negru şi galben erau instrumentele răzbunării lui Dumnezeu.

11) Şi al unsprezecelea argument, că acest călăreţ Îl identifică pe Fiul lui Dumnezeu este concordanţa care există între acest tablou şi discursul escatologic al Mântuitorului, pe care L-a rostit în Evangheliile sinoptice. Există o mare asemănare între sigilii şi discursul escatologic al Mântuitorului din Matei douăzeci şi patru, Marcu 13 şi Luca 21. Atât prin ruperea celor şapte sigilii cât şi în discursul Său escatologic, Mântuitorul a vorbit despre următoarele lucruri: persecuţie, triumful Evangheliei, războaie, foamete, epidemii, catastrofe cosmice etc /17/.

Când am tratat studiul intitulat Literatura apocaliptică (Vol.I,Stud.4), am văzut că acest gen de literatură a împărţit timpul în două epoci: una prezentă şi grea, îndeosebi pentru poporul lui Dumnezeu; şi alta, viitoare şi de aur, când se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu; că între ele va avea loc “ziua Domnului”, o zi de judecată, răzbunare şi nimicire; şi că pe la sfârşitul primei epoci, vor fi nişte evenimente îngrozitoare. Este adevărat că dumnezeiescul nostru Învăţător a cuprins atât în discursul Său escatologic din Evanghelii, cât şi în viziunea sigiliilor întreaga eră creştină, dar El ne-a informat în mod deosebit cu privire la evenimentele care au avut loc după prima Sa venire şi în legătură cu evenimentele care vor avea loc în preajma revenirii Sale care, de altfel vor fi şi semnele sfârşitului /18/.

Acesta a fost motivul pentru care Domnul Isus ne-a învăţat în discursul Său escatologic că mai întâi va avea loc persecuţia urmaşilor Săi şi triumful Evangheliei Sale în istoria lumii; şi că numai după aceea, se vor întâmpla toate celelalte evenimente! Şi aceasta a fost cauza pentru care, după ruperea primului sigiliu, a apărut un călăreţ pe un cal alb care simbolizează triumful lui Cristos şi al Evangheliei Sale; şi numai după acea, a urmat ruperea altor sigilii şi ieşirea pe scenă a altor călăreţi, ca instrumente ale mâniei şi răzbunării lui Dumnezeu! Evanghelistul Luca Îl citează pe Mântuitorul spunând: “Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer (12). Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea guvernatorilor, din cauza Numelui Meu” (21:11-12). Evanghelistul Matei, de asemenea L-a citat pe Domnul Isus spunând în discursul Său escatologic: “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (24:14).

Toate aceste armonizări şi paralele au fost suficiente ca să convingă pe toţi comentatorii şi exegeţii obiectivi ai Apocalipsei, că acest călăreţ, de pe calul alb, Îl reprezintă pe Mântuitorul, începând cu Irineu, ucenicul lui Policarp, care la rândul lui a fost ucenicul Apostolului Ioan, autorul Apocalipsei /19/ şi până la comentatorii şi exegeţii cei mai actuali, ca J.P.Lange, R.C.H.Lenski, W.Milligan, A.S.Peake, W.Hendriksen etc /20/.

 1.  Lenski,R.C.H., Interpretation of St. John’s Revelation, p. 194;
Morris,L., The Book of Revelation, p. 92.
2.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 1.
3.  Brooks,R., The Lamb is all the Glory – The Book of Revelation, p. 74.
4.  Morris,L., The Book of Revelation, p. 101.
5.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 3.
6.  Jennings,F.A., Studies in Revelation, p. 201.
7.  Beasley-Murray,G.R., The Book of Revelation, p. 132.
8.  Schumacher,H., The Revelation of John, p. 169;
Tatford,F.A., Prophecy’s Last Word, p. 86.
9.  Stevens,W.C., Revelation, The Crown – Jawel of Biblical Prophecy, Vol. II, p. 129.
10.  Morris,L., The Book of Revelation, p. 102;
Bruce,F.F., The International Bible Commentary, p. 1607.
11.  Beasley-Murray,G.R., The Book of Revelation, p. 132.
12.  Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 97.
13.  Milligan,W., The Book of Revelation, Vol. VI, p. 855.
14.  Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 94.
15.  Op. Cit. p. 95.
16.  Schildes,K., Christ on Trial, p. 381.
17. Charles,R.H.P., A Critical and Exegetical Commentary on the Revelation of St. John, Vol. I, p. 158.
18.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 1.
19.  Irenaeus  Against Heresies;
Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 26.
20.  Milligan,W., The Book of Revelation, p. 89;
Peake,A.S., The Revelation of John, p. 270-273;
Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 93-94.

Leave a Reply