Studii asupra Evangheliilor vol. III – cap. 10: Pacatul impotriva Duhului Sfant – p2 (Pastor Dragomir Stancu)

stancudragomir

10. TREPTELE PĂCATULUI ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT II

Marcu 3 . 28 – 30 şi Matei 12 : 31 – 32

În al doilea studiu din acest text intitulat Treptele păcatului împotriva Duhului Sfânt, ne vom ocupa de trei trepte ale acestui păcat care duce la moarte: păcatul cu voia, păcatul după încheierea noului legământ şi păcatul răstignirii din nou a lui Cristos.

Să luăm mai întâi

I. PĂCATUL CU VOIA

Apostolul Ioan a identificat păcatul împotriva Duhului Sfânt cu păcatul care duce la moarte. El a scris: “Este un păcat care duce la moarte… (17) Orice nelegiuire este un păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte.” (1 Ioan 5:16-17)

Care este păcatul care duce la moarte şi care sunt păcatele care nu duc la moarte? Unii cred că există un anumit păcat pe care dacă îl faci, te duce în mod sigur la moarte, fără nici un chip de salvare. Pe când, dacă faci alte păcate, fie cât de multe la număr nu te duc la moarte. Aceasta este o părere foarte greşită.

Apostolul Ioan n-a zis că este un anumit păcat care duce la moarte şi că sunt anumite păcate care nu duc la moarte. Ci, el a spus că sunt păcate care duc la moarte şi că sunt păcate care nu duc la moarte. Dar, care sunt păcatele care duc la moarte? Desigur, că sunt nişte păcate mari şi grele, nu? Nu. Ci, orice păcat, fie cât de mic, ne poate duce la moarte dacă nu ne pocăim de el.

În textul grecesc scrie pros thanaton, care nu înseamnă “păcat de moarte” pe care dacă l-am făcut, ne duce în mod sigur la pierzare veşnică; ci “păcat care duce la moarte” 1. Adică, păcat de care dacă nu ne pocăim, ne duce în mod sigur la moarte.

Prima treaptă a păcatului care duce la moarte este păcatul cu voia. Apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Evrei: “Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, (27) ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care-i va mistui pe cei răzvrătiţi.” (10:26-27)

Păcatul cu voia este atunci când omul ascultă de păcat şi refuză să asculte de Dumnezeu; când el cunoaşte păcatul, dar nu vrea să renunţe la el, ci, dimpotrivă, vrea să păcătuiască.

Acest păcat, oare poate fi iertat? După cum ne spune Apostolul Pavel, ni se pare la prima vedere că nu poate, pentru că celui ce l-a săvârşit “nu-i mai rămâne nici o jertfă de ispăşire. Ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.” Şi, totuşi poate. Dumnezeu îl conştientizează şi pe acesta de starea lui şi îi face apel de întoarcere. Totul depinde de voinţa lui. El trebuie să inverseze lucrurile, să abandoneze păcatul din voinţa lui şi să asculte de Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Evrei: “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, (8) nu vă împietriţi inimile!” (3:7-8)

O, tu, cel care ai coborât pe prima treaptă a păcatului care duce la moarte, eşti pe treapta păcatului cu voia, păcătuieşti pentru că vrei să păcătuieşti. Aruncă păcatul din voinţa ta şi întoarce-te înapoi la Cristos!

A doua treaptă a păcatului care duce la moarte este

II. PĂCATUL DUPĂ ÎNCHEIEREA NOULUI LEGĂMÂNT

Apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Evrei: “Căci cei care au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, (5) şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, (6) şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocâinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocurit.” (6:4-6)

Apostolul Pavel ne vorbeşte în aceste trei versete cu un accent care n-are paralelă în întreg Noul Testament. El a ajuns să vadă gravitatea păcatului ca nimeni altul. El ştia că păcatul a ajuns cu mult mai grav, după ce Fiul lui Dumnezeu a venit în lume şi Şi-a dat viaţa pentru ispăşirea păcatelor şi, oamenii, ignorându-I şi dispreţuindu-I jertfa, totuşi continuă să se bălăcească în tot felul de fărădelegi. Convingerea marelui Apostol era că dacă sub Legea veche, păcatul era foarte grav şi condamnabil, atunci, cu cât mai grav şi mai condamnabil este păcatul după ce Mielul lui Dumnezeu a fost înjunghiat pentru noi şi noi totuşi persistăm în el! Apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Evrei: “Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. (29) Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care-L va câlca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocuri pe Duhul harului?(10:28-29)

Marele apostol a început, mai întâi, cu o listă întreagă de privilegii creştine şi, apoi a tras un semnal de alarmă. El a zis: Dacă cineva a fost luminat odată şi a urcat patru trepte de privilegii creştine; şi care, totuşi a căzut, este cu neputinţă să fie înnoit iarăşi şi adus la pocăinţă.

În Biserica Primară, cuvântul grecesc photismos, “a fi luminat” era sinonim cu “a fi botezat” 2.

a) Prima treaptă de urcare a creştinului, ne spune Apostolul Pavel, este că el gustă darul ceresc care înseamnă: iertarea lui Cristos, pacea sufletească, pacea cu Dumnezeu, bucuria lăuntrică şi altele de felul acesta. El ştie că Fiul lui Dumnezeu a făcut pentru el, ce el personal n-ar fi fost în stare să facă niciodată.

b) A doua treaptă de urcare a unui copil al lui Dumnezeu este de-a fi părtaş Duhului Sfânt; de-a avea în viaţă o directivă nouă, o lumină nouă şi o dinamică nouă.

c) A treia treaptă de urcare a unui copil al lui Dumnezeu este că el gustă Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu. El a descoperit în Cristos adevărul lui Dumnezeu şi adevăratul sens al vieţii.

d) Şi, a patra treaptă de urcare a unui copil al lui Dumnezeu este că el gustă puterile veacului viitor. El este omul care gustă chiar de aici şi de acum din bucuria, din fericirea şi din gloria eternă.

A doua treaptă a păcatului care duce la moarte este atunci când omul se află în noul legământ şi a urcat cele patru trepte ale harului, şi care, totuşi înclină spre păcat; când el vrea să-L aibă şi pe Cristos, dar să trăiască şi în păcat. Numai că Fiul lui Dumnezeu nu poate să accepte aşa ceva, pentru că El nu Se poate asocia cu păcatul. Omul, chiar înainte de-a intra în legământ cu Cristos, trebuie să se decidă: ori să renunţe la păcat, ori să renunţe la Cristos, cu amândouă nu se poate. Este foarte grav când omul, fiind în legământ cu Cristos, vrea să fie şi cu Mântuitorul şi să trăiască şi în păcat. Dacă până acum n-a existat o asemenea despărţire, ea trebuie să se facă în acest moment, în sensul cel mai strict al cuvântului. În legătură cu această despărţire inevitabilă, de un lucru suntem siguri că Mântuitorul nu-l poate părăsi pe om niciodată; ci omul, alegând păcatul, Îl părăseşte pe El.

Iar, Fiul lui Dumnezeu, uitându-Se cu lacrimi în ochi la cel care a coborât pe a doua treaptă a păcatului care duce la moarte îi spune: “Tu, care ai coborât pe a doua treaptă a păcatului care duce la moarte, pe treapta lepădării de Mine. Tu care ai gustat odată din darul ceresc, ai fost în părtăşia Duhului Sfânt, ai gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi ai gustat cândva şi din puterile veacului viitor, şi totuşi M-ai părăsit. Întoarce-te! Este adevărat că tu M-ai părăsit pe Mine, dar Eu pe tine nu te pot părăsi. Eu te chem să te întorci. Ascultă-Mi glasul şi întoarce-te! Tu ştii că în noul legământ, iertarea de păcate există numai în jertfa Mea şi dacă alegi păcatul şi Mă respingi pe Mine, nu-ţi mai rămâne nici o jertfă pentru păcat, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc veşnic.”

Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel a fost inspirat să ne prevină, că dacă rămânem pe această treaptă şi nu ne întoarcem “este cu neputinţă să fim înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă!

Şi, a treia treaptă a păcatului care duce la moarte este

III. PĂCATUL RĂSTIGNIRII DIN NOU A LUI CRISTOS

Am văzut că Apostolul Pavel a scris în Epistola sa către Evrei următoarele cuvinte: “Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, (5) şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu, şi puterile veacului viitor – (6) şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocurit.” (6:4-6) Şi tot în Epistola către Evrei, marele apostol a mai scris: “Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocori pe Duhul harului?” (10:29)

Apostolul Pavel a numit a treia treaptă a păcatului care duce la moarte păcatul răstignirii din nou a lui Cristos şi el a fost inspirat să facă lucrul acesta din următoarele trei motive:

1. Primul motiv este, că pe Fiul lui Dumnezeu Îl doare foarte mult starea în care ajung cei ce se află pe această treaptă.

Apostolul Pavel ne spune că cei care se leapădă de Cristos, Îl răstignesc din nou.

Există o legendă creştină, cu numele de Quo vadis, în care se spune cum Apostolul Petru fugea îngrozit pe timpul persecuţiei lui Nero pe via Appia, o şosea de ieşire din Roma, ca să-şi scape viaţa. Dar, dintr-o dată i-a apărut în faţă Domnul Isus şi Apostolul Petru L-a întrebat surprins: “Quo vadis, Domine?” – “Doamne, unde Te duci?” şi Mântuitorul i-a răspuns: “Mă duc la Roma ca să fiu răstignit din nou, pentru că tu iarăşi te lepezi de Mine şi Eu trebuie să sufăr din nou durerea crucificării.” Apostolul Petru s-a întora la Roma şi a acceptat să fie martirizat.

2. Al doilea motiv pentru care Fiul lui Dumnezeu suferă durerea răstignirii nu este numai pentru că cei care se află pe a treia treaptă a păcatului care duce la moarte se leapădă de El, dar şi fiindcă ei acţionează împotriva Lui prin păcatele lor.

Apostolul Pavel ne spune mai întâi că “ei Îl dau să fie batjocurit.” (Evrei 6:6) Când un copil al lui Dumnezeu cade în păcat, nu se face de ruşine numai pe el, ci şi biserica întreagă. Dar, ce este mai dureros, că el Îl face de ocară chiar şi pe Cristos. Lumea întreagă zice despre un asemenea credincios: “Acesta este al lui Cristos? Aceasta este tot ce a putut să facă Cristos din el? Şi aceasta este tot ce a putut să realizeze crucea Lui?”

Apostolul Pavel ne-a arătat că asemenea credincioşi nu numai că-L batjocuresc pe Cristos, dar Îl şi pălmuiesc. El a scris în Epistola sa către Evrei: “Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu” (10:29) şi “Îl răstignesc din nou pentru ei!” (6:6) Păcatul nu loveşte numai în Legea lui Dumnezeu, ci chiar şi în inima Lui.

Pe timpul terorii lui Hitler era în Germania un om care a fost arestat, torturat şi dus în război pe linia întâi. El a înfruntat totul cu curaj şi vitejie. Deşi a fost rănit în trup, totuşi a rămas tare în duh. În cele din urmă, el a descoperit că tocmai fiul lui a fost acela care a uneltit împotriva lui. Aceasta l-a şocat atât de tare, încât i-a cauzat moartea. Atacul vrăjmaşilor, a putut să-l rabde; dar uneltirea din partea celui iubit, n-a fost în stare s-o suporte.

Dramaturgul englez W. Shakespeare, ne spune că atunci când Iulius Cezar a fost ucis, el a stat în faţa asasinilor cu un mare curaj, aproape dispreţuitor. Dar, când a văzut că prietenul lui, Brutus, a scos pumnalul ca să-l înjunghie, şi-a acoperit ochii cu toga şi a exclamat: “Şi tu, fiul meu, Brutus?”

Ce l-a durut pe Iulius Cezar cel mai mult era că, tocmai Brutus, prietenul lui cel mai bun, pe care l-a iubit cel mai mult, s-a ridicat împotriva lui. Atunci, cu cât mai mult Îl doare pe Fiul lui Dumnezeu când chiar ai Lui Îl pălmuiesc fără milă cu păcatele lor!

3. Şi, a treia cauză pentru care Apostolul Pavel a numit această treaptă, treapta răstignirii din nou a Mântuitorului este, că de pe ea mai este un singur pas până la pierzarea veşnică.

Pe prima treaptă, omul alege păcatul; pe a doua, se leapădă de Cristos; şi pe a treia începe să-şi bată joc de El, să-L calce în picioare, să-I pângărească sângele legământului în care a fost sfinţit şi să-L răstignească din nou. Şi, cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu este gata să-l ierte şi pe acesta. Nici pentru el nu este încă prea târziu.

O, tu, care ai coborât pe a treia treaptă a păcatului care duce la moarte, pe treapta răstignirii din nou a lui Cristos. Nu uita că tu, deşi I-ai întors spatele, că îţi baţi joc de El şi-L pironeşti pe crucea suferinţei. El, totuşi, ţie nu-ţi poate întoarce spatele. Nu uita că tu eşti tot al Lui şi că păcatele tale Îl dor foarte tare. Nu uita că El simte pentru tine durerea răstignirii. Şi, ceea ce Îl doare pe El cel mai tare este că tu, fiul Lui, pentru care El Şi-a dat viaţa, mai ai un singur pas până la prăbuşirea eternă. El este gata ca să-ţi treacă totul cu vederea, numai să te întorci. Nu-i nimic că I-ai întors spatele, că ţi-ai bătut joc de El, că I-ai adus atâta întristare şi durere în suflet, şi însăşi durerea răstignirii. El, totuşi este gata să te ierte, numai să te întorci.

Şi, în clipa aceasta, când tu simţi cum Mântuitorul tău îţi face un apel cald în suflet şi când Îi auzi şi recunoşti glasul, întoarce-te şi nu mai zăbovi. Fiindcă de aici, la un singur pas, îţi este în joc veşnicia. La un pas înainte, îţi este pierzarea veşnică şi la un pas înapoi spre Cristos, îţi este fericirea eternă. Tu eşti pe ultima treaptă a păcatului care duce la moarte, de aceea păcătuieşti împotriva lui Cristos şi împotriva cerului întreg şi nu te doare; de aceea nu vezi în păcat nici o consecinţă; şi de aceea facultatea ta spirituală este distrusă aproape cu desăvârşire. Apucă aceste ecouri ale apelului Duhului Sfânt, pe care tu de abia le mai percepi, şi întoarce-te la Cristos până nu va fi prea târziu.

Cărturarii şi fariseii şi-au închis ochii şi şi-au astupat urechile sufletului în mod intenţionat faţă de apelurile lui Cristos, singura revelaţie a lui Dumnezeu; şi au continuat să meargă cu încăpăţânare pe drumul ideilor lor preconcepute, cu toate că Mântuitorul i-a prevenit că dacă vor persista în acea stare, ei singuri se vor exclude dinaintea lui Dumnezeu, fapt care s-a şi întâmplat. Ei au apucat pe un drum de pe care nu s-au mai putut întoarce înapoi niciodată.

1. Orr, R.W., The Letters of John (IBC), p. 1584 – 1585.

2. Barclay, W., The Letter of the Hebrews, p. 56.

Leave a Reply